Sunt un blogger uneperist

Sunt in Italia de 2 ani si jumatate, nu lucrez aici, sunt blogger, mama, sotie si gospodina. Atat.
Dar asta imi ocupa tot timpul.


Acum cativa ani, in Romania, am ramas fara job, asa ca am venit in Italia si am stat cu sotul si baiatul, 1 an. Am primit o oferta buna de job si m-am intors in Romania. Dar, dupa cateva luni, mi-am dat demisia. Ramasesem iar fara job. Am o varsta, nu sunt 90-60-90, am prea multa scoala, prea multa experienta, asa ca...nu gaseam nimic de lucru.
Alaturi de cativa prieteni, m-am inscris in UNPR. Nu din convingere politica, ci pur si simplu pentru ca voiam sa fac ceva bun pentru orasul meu, Galati. Multi ani am refuzat sa ma inscriu in vreun partid, dar in UNPR m-am inscris din respect pentru ceilalti prieteni care m-au chemat.
Acest articol nu este o propaganda, nu vreau sa fac reclama acestui partid, vreau doar sa povestesc niste lucruri reale :) .
Nu mi-a parut rau deloc, am gasit oameni de o calitate extraordinara, oameni care credeau cu adevarat in ceea ce faceau. Am participat la alegerile pentru primar si consilierii locali, am primit diverse functii in partid(vicepresedinta la Organizatia de femei, vicepresedinta de colegiu, sef de zona). Am muncit mult, de dimineata pana seara, dar mi-a placut. Foarte mult entuziasm, suflet, oameni carora chiar le pasa de cei din jur- asta am vazut la multi membri atunci. Am vazut cum se face voluntariatul, tineri si batrani, cot la cot. O campanie electorala inseamna mult mai mult decat ceea ce se vede la tv sau se scrie in ziare. Nu am impartit nimanui sacose cu zahar, faina si ulei :) . Tot ce am impartit au fost niste oua de ciocolata, inainte de Paste si obiecte simple: flyere, calendare, pixuri, brichete..maruntisuri din acestea, simbolice.
Mi-a placut enorm faptul ca am mers prin cartiere, din usa-n usa, am vorbit cu oamenii si am aflat de unele cazuri sociale cutremuratoare. Pe unii am reusit sa-i ajutam si asta ne-a bucurat tare mult. Nu pentru propaganda politica, nici nu voi spune cati oameni au fost ajutati si nici numele lor. Este doar bucuria ca am putut face ceva, cu adevarat ceva bun pentru niste oameni.
Da, la UNPR-Galati am gasit atunci niste oameni extraordinari,demni de tot respectul.
Dupa alegeri, am revenit in Italia, in Galati sau Braila nu am reusit sa gasesc de lucru. Aceste 2 orase atat de dragi, din pacate imbatranesc incet, pleaca tinerii, raman batranii.
Am venit in Italia si mi-a facut un blog culinar- Pofta Buna cu Gina Bradea- http://pofta-buna.com/, daqr  de curand am facut si acest blog, generalist, pe care sa scriu de toate.
Nu e usor sa ai un blog, necesita foarte multa munca, documentare riguroasa, cunostinte IT si mai ales, multa pasiune. Altfel nu faci nimic.
Pe blogul culinar promovez bucataria traditionala romaneasca, in mod special, dar am si retete din bucataria internationala, in special din bucataria italiana. Am tot felul de retete de afumaturi, paine, cornuri, ciorbe, prajituri, conserve, torturi, totul povestit pas cu pas, amanuntit si cu umor.
Imi place sa gatesc, imi place sa scriu, sa povestesc despre ceea ce fac. Colaborez si cu Gazeta Romaneasca din Italia, dar si cu alte reviste online.
Am multe proiecte in desfasurare, mai am unele notate in agenda, care-si asteapta cuminti randul.
O sa mai auziti de mine :D